Taramul Intunericului

Taramul Intunericului

Alergam cat puteam de tare, dar era o ceata groasa si abia de puteam vedea ceva. Noaptea era neagra si cetoasa. Trebuia sa scap de urmaritoarele mele si sa ajung la Turnul Bloody Night pana la 6 ante meridiem. Bloody Night este turnul unde anumite creaturi ale Intunericului se intalnesc pentru sabaturi. Are sapte etaje, iar fiecare etaj e acoperit pe exterior cu altceva decat precedentul. Primul etaj e din piatra (ma refer la parter), al doilea etaj este acoperit cu capete de vrajitoare de aer care nu s-au supus Diavolului, al treilea etaj este acoperit cu cranii de vrajitoare de apa, al patrulea etaj cu toate oasele de la lup-vrajitoare, urmatorul e acoperit de paie fixate cu grasime de om si ceara si printre paie gasesti oase de toate felurile, pumnale si altele, descendentul este cu lilieci vii lipiti acolo printr-o vraja complicata si ultimul este cu toate elementele gasite la fiecare etaj in parte. In interior nu stiu cum arata pentru ca nu am fost. Conteaza, ca pot fii capcane, dar important e ca stiu pe unde sa intru ca sa nu ma observe nimeni. Vraciul imi daduse o harta a turnului mai de mult si nu stiu cum se face ca o am la mine.
Am inceput sa obosesc, dar berandele parca si mai multa putere prindeau. Ceata era si mai densa, speranta izbandei moare din clipa in clipa. Am vazut niste ruine, acestea trebuiau sa fie ruinele bisericii Candle and Faith, o biserica care a fost distrusa de nemiloasele cioara-vrajitoare anul trecut, in vara. Eram pe drumul cel bun. Cred ca era cazul sa ma intorc si sa infrunt aceste bestii sangeroase care imi gafaiau in ceafa. Nu puteam fugi la nesfarsit, nu? Asa ca m-am intors si am luat-o la fuga spre berande cu pumanelele in maini. Erau grupate doua cate doua.
M-am intors pe calcaie si am inceput sa fug spre ele cu un curaj nebun. Tocmai atunci un fulger, cum nu s-a mai vazut vreodata, spinteca cerul in bucati inegale. Minunat!Am infipt cele doua pumnale drept in inima si am trecut la urmatoarele doua. Acestea erau mai pregatite. Asa ca au sarit cu sabiile in fata mea. Am avut noroc ca m-am ferit la timp, caci altfel imi lasa o cicatrice urata pe nas. Era randul meu… m-am concentrat cat am putut de tare, am scos un strigat de furie si am implantat pumnalele in inimile lor negre. Unde erau celelalte? Nici urma de ele. Probabil cand au vazut ca incepe lupta s-au ascuns ca sa atace mai tarziu. Trebuia sa fiu prudenta, deoarece eram in pericol.
Am fugit mai departe, dar de data asta mai incet. Berandele sunt un grup de vrajitoare nocive care sunt in viata doar de Halloween si vaneaza bagaciosii care vor sa incurce planurile vrajitoarelor.
Ele sunt inalte,cu fata de rechin spada, cu trei siruri de dinti, cu par de oaie si picioare de broasca.
Ceata a inceput sa se mai ridice putin. Asa ca am mai incetinit, tacerea era apasatoare. Ma intrebam ce face magistrul meu. El plecase in vest sa se ocupe de o vrajitoare rea. Dupa patru ore a venit cineva si mi-a spus ca am o scrisoare de la Douglas River.

Draga Jasmine,

Dupa cum ti-am mai spus eu, am plecat in vest sa ma ocup de o vrajitoare rea. Pe drum am aflat de la cineva ca in seara asta, ca si in celelalte seri de 31. Octombrie, vrajitoarele tin un sabat in Turnul Bloody Night. Si noi stim bine ca de fiecare cand isi dau mana sa faca ceva, se intampla numai nenorociri. Asa ca du-te si ocupa-te tu.

Cu seriozitate,
Douglas River

Acum nu mai era nici urma de ceata, nici nori, doar luna ma mai veghea. Am inceput sa merg cu pas vioi. Ceva nu era in regula, prea multa liniste. Simteam ca ma urmareste cineva. Am hotarat sa merg mai departe, dar si mai prudenta ca inainte. Oh, da! Am auzit, cum sa nu aud?!? Era zgomot de craca rupta. Probabil o bernada. Asa ca m-am oprit si m-am indreptat in directia in care credeam eu ca e primejdia. Un pas…doi… si am zarit o umbra miscandu-se. Mirosea a carne arsa. Cred ca acea umbra era un candidat la sabat care a fost retinut de vreun vraci. Umbra se apropie de mine. Cine era? Sau mai bine zis ce era? Iesi din umbra copacilor si razele lunii mi-ai artat ca era un baiat, nu mai mare ca mine. Avea o privire agresiva.
-Cine esti? Ce poate sa faca o fata ca tine, la ora asta, in padure si cu “armura” asta de pumnale si cutite bumerang?spuse el pe un ton sarcastic.
-Pana la urma nu e treaba ta. Da-te la o parte. Am multa treaba, spun eu taios si plina de nervi.
-Crezi ca nu stiu cine esti? Stiu ca mergi la vanatoare de vrajitoare, desi esti una. Ba chiar capetenia unui neam! Asa ca am venit sa ma razbun pentru ce i-ai facut mamei mele acum 16 ani in urma, ai omorat-o si nici nu ti-a parut rau.
Cu saisprezece ani in urma s-a purtat o apriga batalie intre prima Lup-Vrajitoare (eu) si Miranda (o necromanta foarte periculoasa). Dupa cum se poate intelege eu am izbutit sa o omor, iar acum trebuie sa platesc cu viata sau sa inving. Nu trebuia sa fie prea greu, fiindca era doar un copil.
Daca ar stii Vraciul cine sunt cu adevarat nu ar avea incredere in mine nici cat negru sub unghie. Pentru ca Lup-Vrajitoarea este egala Diavolului, desi eu nu folosesc puterea, deoarece ar afla Diavolul ca sunt in viata. Vedeti voi, cu 14 ani in urma a mai fost un razboi dur intre mine si niste vrajitoare de aer, iar eu am alergat in munti si m-am bagat la hibernare. Toti cred ca sunt moarta sau aproape toti.
M-am repezit cu unghiile inainte ca si cum as fi vrut sa il jumol, si amm scos un strigat de atac si am fugit in directia lui. Printr-o rasucire, l-am prins de gat si am scos cutitul bumerang. Era greu s-o fac, dar baiatul era din Intuneric, ma incurca si era nociv. M-am hotarat. Desi am luat o decizie cruda, l-am omorat. Trebuia.
Am fugit mai departe. Era deja ora 1 ante meridiem. Ceata a inceput sa apara. Nu era de bine. Trebuia sa ma misc repede cat mai puteam, caci dupa aceea trebuia sa incetinesc. Erau din in ce mai putini copaci. Asta insemna ca nu eram prea departe de Turnul Bloody Night. M-am fortat si am bagat si mai multa viteza. Pelerina flutura in aerul rece, ghetele improscau noroi peste tot
cutitele si pumnalele zdranganeau in ultimul hal, dar asta nu mai conta. Parca fugeam de o viata intreaga, speranta pierind si trezind sperante. Aveam nevoie disperata de a invinge.
Zaream o umbra in departare. Semana cu un monstru, dar nu se misca. Turnul! Am ajuns, desi credeam ca n-o sa mai ajung niciodata. Acum trebuia sa ma misc incet, sa ma furisez ca sa nu ma vada nimeni.
Am ajuns la turn si am inceput sa ma cater…ideea era sa ajung pe acoperis caci acolo era o trapa mai slaba (facuta pentru vrajitoarele de aer si cioara-vrajitoare). Am urcat repede. Trapa am gasit-o usor. Totul se complica. Trebuia sa fiu extrem de prudenta. O singura greseala si eram moarta.
Turnul era ingust, plin cu dovleci de halloween, dar nu erau ca toti ceilalti. Dupa cum arata tindeai sa crezi ca sunt vrajiti, probabil ca ei pazeau pe acolo. Erau de 10 ori mai mari decat deoabicei, aveau niste dinti ca niste ace, maini cat barosul si picioare la fel si in ochi era ceva demonic, ceva necurat. Turnul era foarte bine pazit pe dinauntru, dar daca as fi sprt zidul atunci as putea spune ca nu e bine aparat deloc.
Am inceput sa cobor. Nu era nimeni la etajele de sus. Nici dovleci, nici scheleti, nici duhuri…unde sunt toti?!? Oare am ajuns prea tarziu? Poate ca sunt la parter sau la etajele de jos. Si asta nu e toata problema. Cum o sa atac singura? Trebuia sa le chem pe fiicele mele: Yassmine si Jane. Si pe celelalte. Puteam sa imi chem tot neamul. Dar le-as fii pus in pericol doar pentru un Halloween. Mai aveam de dat niste batalii, intr-o zi trebuie aranjat si Diavolul, poate vreo zeitate. Nu, lasa ca o sa ma descurc si singura. O sa imi folosesc puterile, chiar daca ma va descopri Necuratul. Trebuie castigata lupta cu orice pret. M-am inarmat cu curaj si am inceput sa cobor la etajul 5…4…3. Se auzeau niste lalaituri cantate intr-un fel cunoscut. Am inceput sa aud un tiuit, presiunea vrajii era puternica. Ma gandeam sa ma schimb in una dintre principalele mele forme:
-de vrajitoare (cu foc in loc de par, cu canini de 20 cm, cu gheare imense)
-de lup (un lup simplu)
-originara (cu foc in loc de par, cu doua smaralde in loc de ochi, cu colti imensi, gheare de 30 cm )
-om (actuala: ochii verzi, parul rosu… ca un om nu monstru)
M-am hotarat. Forma de vrajitoare (prima din lista de mai sus). M-am concentrat si am spus : “Sator Arepo Tenet Opera Rotas” si m-am preschimbat in forma dorita.
Am dat cu piciorul in usa si s-a deschis pana la perete. Toti se uitau la mine ca la ultima fata de pe pamant. Am tipat la unison de furie si ura, apoi eu am scos pumnalele. Incepusem lupta. Primele zece vrajitoare au fost ucise usor ca nu prea era loc. Apoi am trecut la o lupta mai grea. Erau mai putine si aveau spatiu de miscare. Una din ele m-a atacat din spate, punandu-mi cutitul la gat, dar eu i-am bagat pumnalele in ambii ochi si am lasat-o sa zaca pe podeaua rece de marmura. Dupa aceea am scos cutitele bumerng de la cingatoare si am inceput macelul. Aruncam cat puteam de tare, cutitele se invarteau si faceau noi victime, lasandu-le sa doarma pentru sute de ani.
Cand am coborat la celelalte etaje am avut surpriza sa vad ca nu mai e nimeni. Oare a fost cineva? Sau schimbau etajele in functie de ceremonie. Asa cred ca era. Pai daca e asa inseamna ca mi-am termiant treaba. Desi a fost prea simplu. Nu, nu se putea termina asa usor. Abia imi intrasem in mana si bum!… s-a terminat. Sau cel putin asa parea. Pentru ca mi-am amintit de harta. M-am gandit ca mai bine ma uit pe ea, deoarece pot fii si camere ascunse si vrajitoarel si berandele sa se refugiat acolo. Si dupa ce plec eu ele sa continue ritualul. Am scos harta din buzunar si am cercetatt-o cu atentie. Da! Mai era o singura camera, la ultimul etaj prima camera.
Am inceput sa urc scarile. Eram tare obosita, dar nu aveam cum sa ma gandesc la asa ceva. Trebuia sa imi termin treaba. Caci daca nu o terminam, cine stie ce s-ar fi inatamplat? Am juns in fata camerei, am deschis usa. Se deschidea incet, de parca cineva o tragea usor cu ata. Si chiar era cineva. De fapt mai multe vrajitoare. Toate treze. Si parca la un semn s-au ridicat toate si au pornit atacul. Nici eu nu am fost mai prejos. Am sarit la bataie corp la corp. Numai ca unle care sareau pe mine mureau pentru ca intrau in cutitle mele. Dar la un moment dat o vrajitoare m-a luat prin surprindere, am incercat eu sa ma mai feresc, dar nu am scapat basma curata, ci cu o linie pe nas, ca un fulger. Am aprins si mai tare la manie si i-am aplicat o spada fianal in inima. Terminasem. Acum eram sigura.
Am plecat acasa in fuga si am ajuns repede pentru ca eram in forma originara. Douglas nu era acasa. M-am dus si mi-am curatat rana singura ca sa nu se infecteze. A doua zi Douglas a venit la pranz si i-am povestit tot. Sau…aproape tot. Nu as putea sa ii spun ce sunt.